Creativitatea nu e ca o ciupercă, pe care să o ții în întuneric, să îi pui gunoi și să crească. Însă unele organizații sunt câteodată ca niște vizuini întunecate de productivitate, eficiență și control. Sigur că este nevoie de ele, însă lipsește naturalețea și alte câteva ingrediente despre care Teresa Amabile scrie, cu optimism, în Harvard Business Review on Breakthrough Thinking.

creativitate in afaceri

Teresa Amabile este director de cercetare la Harvard Business School, fiind foarte cunoscută în domeniul creativității, iar articolul ei este cu atât mai valoros, cu cât reflectă realități studiate în mii de organizații în peste 25 de ani de experiență.

Fie că este vorba de o companie de software, un muzeu de științe sau un ONG în domeniul educației culturale, concluziile studiilor coordonate de Teresa Amabile își au loc, din punctul meu de vedere în orice tip de organizație, fie ea corporație sau asociație non-profit.  Expunerea de mai jos urmează firul logic al concluziilor a 22 de ani de experiență în cercetarea creativității în mediul de afaceri din Statele Unite ale Americii și prezentate de Teresa Amabile.

Chiar dacă în corporații și instituții din România, creativitatea e la fel de rar stimulată precum sunt văzuți peștii zburători (film Youtube), există ceva exemple românești interesante care  sunt sigură că îndeplinesc cele 6 condiții de stimulare a creativității de care vorbește Teresa Amabile, în cartea Harvard Business Review on Breakthrough Thinking”.  

Pentru mediul de afaceri din întreaga lume, creativitatea este un fel de mantra însă, în același timp, în practică, cel mai adesea, este mai degrabă marginalizată decât stimulată. Amabile spune că, de fapt, managerii nu au ceva împotriva creativității, ci, sub presiunea rezultatelor, dau prioritate productivității, eficienței și controlului. Însă, aceasta afirmă că sunt suficiente exemple de organizații care au dovedit că pot stimula creativitatea în afaceri, fără să renunțe la rigorile specifice acestui mediu.  

Deși e specific gândirii începutului de secol trecut, în practică, creativitatea este încă asociată artelor în întreaga lume. De cele mai multe ori, în mediul de afaceri, aceasta este privită mai mult ca avându-și locul în marketing și în cercetare și dezvoltare, deși de creativitate poate beneficia orice departament și proces dintr-o organizație, spune Amabile.   

Realitatea este că, de cele mai multe ori, este în puterea celor care conduc organizații să creeze un mediu propice creativității. Însă primul pas este cunoașterea „pieselor” din care e compusă creativitatea, anume:

– cunoștințe (expertiză), adică ceea ce o persoană știe și poate face într-un anumit domeniu;

– gândire flexibilă, adică abordarea problemelor într-un mod flexibil și imaginativ și crearea de combinații mentale noi între idei existente;

– motivație intrinsecă, adică cea care vine din interior și este stimulată de propriile interese și pasiuni.

creativitate componente

Managerii pot influența toate aceste 3 „ingrediente”, însă ei pun accent pe cunoștințe și trimit angajații la cursuri de formare în domeniu sau aduc ocazional în companie pe cineva care îi învață să facă brainstorming și problem solving mai bine. Însă roadele de la toate astea vin cu eforturi și bani cheltuiți. Partea surprinzătoare a descoperirilor Teresei Amabile este că motivația intrinsecă poate fi influențată foarte mult, chiar și prin niște schimbări subtile în mediul organizațional. Iar asta aduce rezultate mult mai repede decât o fac cursurile și atelierele, deși au și ele rolul lor important.

Cercetări de tot felul din domeniul motivației din ultimii 50 de ani ne „spun” aceeași poveste: motivația extrinsecă, precum cea financiară nu stimulează creativitatea și nu îi face pe angajați să fie mai pasionați de munca lor. În schimb, motivația intrinsecă schimbă dramatic raportul în orice organizație.  

Creativitatea poate fi gestionată în organizații, iar 6 aspecte sunt cele care fac diferența între stimularea și risipirea creativității. Acestea sunt provocările, libertatea, resursele, lucrul în grup, încurajarea și sprijinul organizațional.

  1. Provocările

Unul dintre cele mai dezarmant de simple instrumente de stimulare a creativității într-o organizație este potrivirea dintre oameni și sarcinile de lucru. Însă, pentru asta, managerii ar trebui să cunoască foarte multe despre angajați și despre ce trebuie făcut, în detaliu. Iar acest lucru este un mare consumator de timp, fapt pentru care angajații primesc de multe ori aceleași responsabilități și nu au ocazia să primească noi provocări care să îi stimuleze și pe care le-ar putea gestiona cu bine.

  1. Libertatea

Oamenii nu trebuie să-și aleagă singuri ce obiective ar trebui să aibă o organizație sau un proiect, însă au clar nevoie de libertate în a-și alege cum să îndeplinească obiective mai mici, fără să fie prizonieri în niște proceduri rigide. Autonomia stimulează de fapt creativitatea și apartenența. Din păcate, cu toată autonomia oferită, creativitatea se destramă dacă managerii schimbă des obiectivele sau nu le fac bine înțelese.

  1. Resursele

„Cele mai importante două resurse care afectează creativitatea sunt timpul și banii”, spune Amabile. În ceea ce privește timpul, organizațiile ucid în mod constant creativitatea impunând termene artificiale sau imposibile, epuizând și afectând motivația. În proiecte, dacă resursele sunt restrânse, echipele ajung să își folosească imaginația pentru a găsi alte resurse, în detrimentul creării unor produse și servicii noi. În plus, o altă resursă prea puțin folosită este spațiul fizic. Desigur că pentru a fi creativi, oamenii au nevoie de spațiu deschis și confortabil. Însă o realitate care apare des în studiul organizațiilor este că managerii care investesc în spațiul fizic, neglijând autonomia și potrivirea dintre oameni și sarcinile de lucru, au, în mod previzibil, rezultate negative.

  1. Lucrul în grup

Cele mai creative echipe sunt cele care sunt formate din oameni cu specialități și perspective diferite. Diversitatea este importantă, însă în egală măsură, managerii trebuie să mai aibă alte trei lucruri în vedere, primul fiind acela de a crea o echipă din oameni care sunt entuziasmați de obiectivul lor comun. Al doilea aspect este disponibilitatea pe care o au membrii echipei de a se sprijini unii pe alții în momente mai dificile de lucru. Iar cel de-al treilea este recunoașterea cunoștințelor și perspectivelor celorlalți din echipă.

  1. Încurajarea

Chiar și cu motivații interioare puternice, oamenii au nevoie să știe că munca lor este importantă pentru organizație sau pentru o cauză. În multe companii, ideile noi nu sunt primite cu mintea deschisă, ci cu evaluări și analize consumatoare de timp. De fapt, majoritatea managerilor caută mai degrabă contra-argumente pentru acele idei decât pentru a le explora posibilitățile. Desigur că nu se poate ști dinainte ce idei pot fi materializate cu succes, însă proiectele care sunt considerate esecuri în plan financiar deschid perspective noi și valoroase pentru viitoare proiecte inovatoare. Nu în ultimul rând, încurajarea creativității ar putea veni chiar prin exemplul personal al managerilor, nu doar prin așteptările lor de la echipele pe care le conduc.

  1. Sprijinul organizațional

„Încurajarea de la superiori cu siguranță stimulează creativitatea, însă aceasta se amplifică cu adevărat atunci când toată organizația o sprijină”. Iar aici intervin liderii care crează sisteme sau proceduri și stabilesc creativitatea ca prioritate, creând medii prietenoase, în care meritele sunt recunoscute și angajații își păstrează entuziasmul pentru munca și obiectivele comune care îi țin împreună, ca organizație.

Toate aceste 6 aspecte de mai sus par câteodată SF pentru cultura organizațională în România, însă studiul „The Future of Jobs” 2016 ne spune că în următorii 5 ani noile tehnologii vor conduce la dispariția a 7 milioane de locuri de muncă, numai în România fiind prevăzută o pierdere a 60% din locurile de muncă existente.     

Joaca va fi pentru secolul XXI ceea ce munca a fost pentru ultimii 300 de ani ai societății industriale – modalitatea noastră principală de a recunoaște, crea și susține valoarea”, scrie Pat Kane, autorul cărții „The Play Ethic”. Așadar, fie că vrem sau nu, suntem cu toții nevoiți să ridicăm ștacheta pentru creativitate în orice fel de organizație, fie ea profit sau non-profit.

Shares
Share This