Îmi vine și să râd că am tot amânat să scriu articolul asta cu rămășițe de perfecționism sub epidermă. Ciudată “stare”. Cred că o am de când eram mică. Primele amintiri sunt de pe la 4 ani, când încercam să scot din brazda bunicii ceapa verde perfectă și să o pun în grămăjoare perfecte.

De atunci, au mai trecut ceva ani și am văzut și eu cu ochii mei că perfecționiștii realizează foarte puține lucruri. Și asta pentru că ei stabilesc standarde excesiv de mari și se mai încarcă și cu auto-evaluări critice și griji pentru cum percep ceilalți ce realizează ei.Perfectionism

Însă ce alimentează celulele perfecționiste?

 

“Perfecționiștii au 2 mari tipare mentale: idealism și critică.

Iar asta declanșează 2 stări emoționale: mândrie și teamă.

Dacă îți iese ceva ești pe culmi,

dacă nu ți-a ieșit la nivelul dorit, ești încrâncenat.

Nu se merită să cauți perfecționsmul pentru că el reprezintă teama de rușine.

Te face să crezi că valoarea ta depinde de ceea ce aprobă ceilalți.”

un pasaj din cartea

Manage your day-to-day

Practic, dacă țintești la “mai puțin perfect” vei realiza proiecte mai bune și mai multe, cu mai puțin stres. E genul de abordare care te face să avansezi sau să creezi, în loc să stagnezi având neliniști perfecționiste. De fapt, perfecționismul este o mare piedică în a realiza lucruri care merită, spre triumful lucrurilor mărunte, care nu merită.  

Iată și câteva perspective ale unor scriitori sau artiști clasici și contemporani:

“Nu lăsa perfecțiunea să fie dușmanul binelui”
Voltaire

“Perfecționismul este un fel de a prinde orizontul”

Neil Gaiman

“Sunt atent să nu fac confuzie între excelență și perfecțiune.”  

Michael J. Fox

“Perfecționismul este un defect sub care se ascunde controlul”
Terry Tempest Williams

“Dacă ești în căutarea perfecțiunii, nu vei fi niciodată mulțumit.”

Lev Tolstoy, Anna Karenina

“Un creator are nevoie de un singur entuziast care să-i justifice existența.”

Man Ray


“I am careful not to confuse excellence with perfection. Excellence, I can reach for; perfection is God’s business.”

Scriitoarea Anne Lamott spune că “perfecționismul este formă meschină și înghețată a idealismului, în timp ce dezordinea este adevăratul prieten al unui artist.