Am o mare rezervă față de cărți cu titluri motivaționale. Dar mi-am călcat pe inimă și am împrumutat o carte pe care i-a dat pe mulți cu roțile în sus în mediul de afaceri. E vorba de cartea Drive, ce anume ne motivează cu adevărat a lui Daniel Pink.

Surpriza cărții a fost că nu este doar o carte pentru mediul de afaceri și este departe de a fi despre motivațiile superficiale. E o carte care face sinteza ultimilor 40 de ani de studii despre motivație în 235 de pagini lejer de citit.

Drive - Ce ne motiveaza
Poți să fii angajat, părinte, profesor sau elev și cred că merită să îi dai o șansă și să citești primele 2 părți ale cărții (primele 165 de pagini). Te vor face să realizezi la o altă dimensiune că senzorul nostru natural de motivație este fragil și este constant agresat acasă (uneori), la școală și la serviciu.


Iată câteva dintre concluziile interesante din carte:

Ființele umane sunt, prin natura lor, atrase de noutate și provocări și le face plăcere să exploreze, să învățe și să-și exerseze abilitățile.

“Analiza atentă a efectelor recompenselor în 128 de experimente a condus la concluzia că recompensele condiționate, de tip dacă faci asta, atunci primești recompensa, tind să aibă un efect negativ asupra motivației intrinseci. Atunci când instituțiile – familii, școli, firme și cluburi sportive, de exemplu – se concentrează asupra viitorului imediat și optează pentru controlarea comportamentului oamenilor, provoacă daune considerabile pe termen lung.“
Și asta era scris în 1999, de Edward Deci în Psychological Bulletin.

Recompensele materiale pot fi de ajutor pe termen scurt  – exact cum o injecție cu cafeină te poate ține treaz câteva ore în plus. Dar efectul se atenuează – și, mai rău decât atât, poate reduce motivația pe termen lung a persoanei de a continua proiectul.

Cartea îl menționează și pe psihologul Mihaly Csikszentmihalyi, cunoscut pentru că a introdus în pshihologie starea de flux, acea stare mentală în care ești profund implicat. El spune că:

“Nu avem nici un motiv să mai credem că numai “joaca” irelevantă este plăcută, în timp ce lucrurile serioase din viață trebuie purtate ca o cruce grea. Odată ce realizăm că granițele dintre muncă și joacă sunt artificiale, putem lua problemele în mână și putem începe sarcina dificilă de  face viața mai suportabilă”  

Dă mai departe: