Cutia noastră poștală a cunoscut doar „scrisori de dragoste” de la companiile de gaze și telefonie. Dar, astăzi simt nevoia de o scrisoare specială. Și asta pentru că Mihai, fiul meu împlinește 7 ani și încă nu a primit niciodată o scrisoare cu dedicație în cutia noastră poștală.
De la această mică idee, am zis să mai înlănțui și alte câteva și în final am reușit să creez un fel de joc, ceea ce este total diferit față de tiparul aniversărilor din anii trecuți.
Am am realizat imediat că la 7 ani, dacă nu primești un cadou de ziua ta este mai rău decât o înjurătură de mamă. Așa că am luat în calcul că Mihai al meu este mare iubitor de jocuri, joacă și experimente și am hotărât să îi ofer cadourile fizice „înfășurate” într-o experiență de joacă.
Cam așa ne-a ieșit:
Pasul 1. Am scris un bilețel fiului meu, l-am pus într-un plic decorat de mine și l-am pus în cutia noastră poștală. Bilețelul îi indica să descopere o surpriză pe frigider.
Pasul 2. Pe frigider, lângă tabloul pictat de mine (primul, de altfel), am lăsat un bilețel care îl trimitea către un cadou aflat în frigider (un set cu forme de înghețată). În el am lăsat un alt bilețel care îl trimitea către ghivechiul cu ficusul danita din sufragerie.
Pasul 3. În ghiveci era o lalea de hârtie cu un alt bilețel care îl trimitea către cadoul de dedesubt (un set cu zăpadă magică). Pe ambalaj, un alt bilețel care îl trimitea la cadoul final.
Pasul 4. Cadoul final (un set domino de lemn) cu un bilețel final în care îl felicitam că a încheiat cu succes această vânătoare de cadouri.
Decorațiuni
În stînga – mici decorațiuni în sufragerie.
În dreapta – tabloul pictat de mine (i-aș spune mai degrabă un fel de felicitare pictată pe o pânză ieftină)
Efectele experienței asupra fiului meu?
Absolut neașteptate!
Mihai a fost extaziat de joc, iar asta l-a făcut:
1. să creeze imediat propria lui surpriză pentru bunica lui (un balon cu o umplutură specială, cu un mesaj surpriză)
2. să se deschidă și să îmi povestească lucruri de la școală. Iar asta este o mare victorie, de vreme ce el este un introvertit de la care scoți frânturi mici de experiențe de la școală pe care are rar chef să le împărtășească.
Ce-mi propun pentru anii viitori?
1. Să nu cumpăr cadouri mari și scumpe. Nu din zgârcenie, ci pentru că vreau să aprecieze ceva și mai important: bucuria de a fi surprins și cea de a petrece timp împreună, ca familie.
Nu știu cum este la alții, dar la noi, timp de vreo câțiva ani am observat că munții de cadouri primite de Mihai sunt mai degrabă o sursă de agitație decât de încântare.
* anul asta, uimitor sau nu, cadoul lui preferat a fost și cel mai ieftin. 10 lei bine cheltuiți :)))
2. Să creez o altă experiență de ziua lui prin care îl surprind și îi stimulez alte jocuri repet va considera că l-aș face părtaș la circuitul cadourilor pus baza, câteva mici cadouri mai mult simbolice și le-am împachetat în următoarea experiență.
N-am scris articolul acesta doar pentru tinere mame, ci pentru mine și pentru toți cei care vor să reflecteze la valoarea de a face mici gesturi altfel: unui partener, unei colege sau propriei mame. Ideea este că noi toți
avem nevoie să ne exprimăm în moduri diferite iubirea sau/și recunoștința.
Știu că acest blog este despre creativitatea în organizații, dar mai știu că nu te poți aștepta să fii creativ apăsând apăsând vreun întrerupător magic. Creativitatea în profesie nu vine din reprize de brainstorming. De multe ori vine din libertate și absența temerii că nu-ți ies bine lucrurile. Așadar, exersarea creativității cu „c ” mic , în situații banale de zi cu zi este mai valoroasă decât îți imaginezi. Și asta pentru că transmite subtil minții că ți-ai putea exprima creativitatea și în contexte mult mai înalte, care au valoare la nivel social, antreprenorial sau artistic.
